CE EXPLICĂ ABD-RU-SHIN?
„DRUMUL SPRE DUMNEZEU UNEȘTE LUMEA
ACEASTA CU LUMEA DE DINCOLO”
Aspirația unui om de a avea voie să urce în paradis, după moartea pământească, se sprijină pe reprezentarea pe care el o are despre Creator și despre creația acestuia. Orice aspirație adevărată conduce astfel și la o cercetare necontenită a condiției umane și a sensului vieții pământești. Viața pământească pretinde multe de la om și îi leagă prin aceasta atenția de cele materiale. În paralel există însă, din când în când, și momente în care se trezește în el o percepție a adevăratei sale naturi interioare care – liberă de tot ceea ce este pământesc – aspiră spre țeluri mai înalte și, prin aceasta, nepământești. Drumul spre Dumnezeu unește pentru om lumea aceasta și lumea de dincolo într-o singură lume. Înțelegerea acestui fapt conduce la un sentiment înălțător și întărește aspirația spre paradis.
Adevărata personalitate a unui om este spiritul său. Acest spirit este înconjurat de o structură ce este numită «suflet». Ambele, atât personalitatea spirituală, cât și corpul său sufletesc, trebuie desemnate drept ceva din «lumea cealaltă». Procesul încarnării, prin care sufletul ia în posesie un corp pământesc în curs de formare, permite intrarea din lumea de dincolo în lumea aceasta. Astfel, corpul pământesc respectiv dobândește o viață proprie, personală. Acest lucru este însă valabil doar pentru un timp limitat, întrucât orice corp pământesc este supus legii naturale a nașterii și a descompunerii. Pentru un suflet, viața pământească este un interval de timp cu totul deosebit, plin de trăiri, în care personalității spirituale ce locuiește în el îi este oferită posibilitatea de a-și extinde starea de conștiență. Recunoașterea binelui sau a răului, a ceea ce este luminos sau întunecat, precum și a ceea ce eliberează sau leagă, conduce astfel la impresii profunde. Toate acelea spre care omul aspiră prin voința sa câștigă influență asupra lui și îi luminează sau îi împovărează atât corpul sufletesc, cât și personalitatea spirituală.
În intervalul de timp în care un suflet locuiește într-un corp pământesc și îi dă astfel viață, acesta poartă răspunderea pentru toate cuvintele, toate faptele și, de asemenea, toate gândurile care provin de la acest corp pământesc. Acesta își formează destinul viitor exact în măsura în care a respectat sau a nesocotit Legile existente ale Creatorului.
Indivizii – precum și popoare întregi – au nesocotit deja de mult timp, prin deciziile provenite din voința lor, Legile lui Dumnezeu, fapt prin care s-au împovărat din ce în ce mai mult cu vină. Din aceasta s-a născut pericolul ca omenirea să se scufunde într-o prăpastie spirituală din ce în ce mai întunecată.
Pentru a opri această scufundare, Fiul lui Dumnezeu, Iisus, a venit pe pământ și a arătat omenirii, prin explicațiile sale referitoare la activitatea Legilor lui Dumnezeu, drumul de întoarcere și cu aceasta drumul ascensiunii spre paradis. Însă ca la fel ca în trecut, multe din cele pe care Iisus a căutat să le explice omenirii sunt astăzi cu greu respectate de oamenii de pe pământ, în gândire și în faptă.
Opera «În Lumina Adevărului», Mesajul Graalului de Abd-ru-shin, prin explicațiile ce le furnizează, aduce o clarificare a tuturor celor date pe atunci de Iisus, ca aducător al Adevărului divin, oamenilor de pe pământ. Pentru ascensiunea sufletului în paradis, omul trebuie să-și croiască drumul vieții în așa fel încât acesta să se desfășoare în armonie cu Legile lui Dumnezeu și ale naturii. În acest sens, enunțurile din Mesajul Graalului oferă o îndrumare ce aduce claritate.
Siegfried Bernhardt
