„SĂ FIE TREZIT TOT CEEA CE ESTE MORT ÎN CREAŢIE,
CA SĂ SE JUDECE!”
Acest citat este luat din sistemul de gândire creştin. Abd-ru-shin l-a preluat pentru a-l explica din nou „În Lumina Adevărului”, fapt prin care pentru cititorul care îi urmează expunerea se dezvoltă un mod nou şi extins de a vedea lucrurile tocmai cu privire la acea epocă din istoria omenirii în care noi ne aflăm astăzi.
Citatul „Să fie trezit tot ceea ce este mort în creaţie, ca să se judece!” conţine ideea „auto-judecării”, care arată faptul că omul trebuie să fie supus unui fel de judecată pe care nu o poate evita. În acest context pot fi citate şi noţiunile de „Judecată de Apoi” sau „Judecată finală”, care, prin explicaţiile lui Abd-ru-shin, pot fi transmise într-un mod nou, de o manieră logică şi inteligibilă.
Judecarea sau, altfel exprimat, propria împlinire a judecăţii se aseamănă cu vremea unei recolte în care se ia o hotărâre cu privire la roadele care sunt bune şi au îngăduinţa de a exista în continuare şi la roadele care sunt rele şi trebuie astfel să cadă pradă distrugerii.
La începutul conferinţei sale „Să fie trezit tot ceea ce este mort în creaţie, ca să se judece!”, Abd-ru-shin atrage atenţia asupra unei distorsionări a sensului, care apare de multe ori cu privire la înţelegerea a ceea ce este desemnat ca fiind „mort”. Explicaţia conform căreia aici nu este vorba despre învierea tuturor morţilor, ci despre învierea a tot ceea ce este mort, deschide, în cursul ulterior al dezvoltării ideilor, concluzii cu totul noi.
Însă ce se înţelege, în mod concret, prin noţiunea de „tot ceea ce este mort”?
Pentru o înţelegere mai amplă, poate este de ajutor aici, înainte de toate, ca în cazul oamenilor procesele să fie prezentate asemănător proceselor din natură: peste tot în natură, în cazul tuturor vieţuitoarelor, plantelor sau chiar a peisajelor – la toate corpurile şi formele – găsim ceva vital, ceva care trăieşte în mod activ, însă şi ceva latent, care apare ca mort.
Desigur, omul însuşi, ca personalitate, nu aparţine naturii, ci provine dintr-o specie care se situează deasupra naturii, pe care Abd-ru-shin o desemnează în Mesajul Graalului ca „spirit”. Ca spirit, prin specificul său, omul dispune de o capacitate de voinţă personală care îl face punctul de pornire şi de întâlnire a propriilor gânduri şi acţiuni, fapt prin care el însuşi îşi amprentează şi îşi formează personalitatea.
Acest spirit este acoperit de un veşmânt sufletesc care aparţine unei specii de substanţă care, în ramificaţiile sale, constituie natura. Pentru respectiva şedere pe pământ, el primeşte, în mod suplimentar, un corp pământesc care îi serveşte, în intervalul dintre naştere şi deces, ca un alt veşmânt şi ca unealtă, aici fiind de amintit că Mesajul Graalului vorbeşte despre multiple reîncarnări ale spiritului uman, pe care el le foloseşte mai mult sau mai puţin corespunzător imboldului său personal şi circumstanţelor din jurul lui. Spiritul omului străbate timpul pământesc acordat lui influenţând natura şi învăţând, iar cu fiecare dintre vieţile pământeşti omul îşi schimbă, îşi îmbogăţeşte sau îşi păgubeşte veşmântul sufletesc, întrucât acesta înregistrează tot ceea ce emană din el.
Spiritul omului este viaţă. Această viaţă iradiază cu forţa ei vitală veşmântul sufletesc, iar apoi trupul pământesc. Însă, ca tot ceea ce este material-grosier, corpul pământesc este şi el supus legii coacerii şi descompunerii materiei, iar aşa, la timpul stabilit, vine clipa în care această conexiune vie de radiaţii slăbeşte, iar corpul pământesc moare. Însă spiritul din veşmântul sufletesc, care trebuie să se separe apoi din nou de corp, dăinuie mai departe, iar în acest veşmânt sufletesc, aşa cum a fost amintit, a fost înmagazinată sau imprimată întreaga voinţă spirituală a omului, devenind parte integrantă din el. Mult din ceea ce a fost imprimat este viu, deoarece este activat tot mereu prin voinţa spiritului şi străbătut de radiaţiile forţei sale vitale. Dar multe rămân inactive şi atârnă, ca şi cum ar fi moarte, de firele veşmântului sufletesc – şi cu toate acestea ele există latent.
Multe învăţături religioase relatează acum, în mod unanim, despre un moment al socotelii, un moment în care nucleul viu – aşadar spiritul omului – trebuie să dea seamă pentru faptele şi pentru voinţa sa. Această socoteală este desemnată şi prin noţiunea de „Judecată de Apoi” sau „Judecata finală”. Însă despre modul de desfăşurare a unei asemenea Judecăţi există cele mai diferite, câteodată cele mai neclare şi mai înspăimântătoare interpretări.
Enunţurile Mesajului Graalului oferă aici o explicaţie cu totul aparte:
La momentul Judecăţii finale, asupra veşmântului sufletesc al omului se revarsă o forţă de radiaţie specială, care îşi are originea în Dumnezeu, obârşia tuturor lucrurilor. Prin acest proces, veşmântul sufletesc, care înconjoară omul ca produs al voinţei şi al acţiunilor spiritului său, intră într-un câmp de forţă care presează spre activitate tot ceea ce există. Tot ceea ce până în acel moment atârna adormit sau ca şi mort de veşmântul sufletesc al omului trebuie de atunci încolo să ajungă la activare în viaţa pământească, acolo unde a fost zămislit cândva şi, prin aceasta, să se judece. „Să se judece” înseamnă că producătorul trebuie să savureze roadele voinţei sale. Chiar dacă voinţa de odinioară îşi are începutul într-o viaţă terestră aflată cu mii de ani în urmă.
Dacă noi astăzi privim înapoi la istoria omenirii, recunoaştem mari perioade de timp în care condiţiile de viaţă, privite din perspectiva actuală, pot fi descrise doar ca inumane şi pe care am dori cu mare plăcere să le vedem îngropate în trecut.
Însă dacă luăm în considerare faptul că deja de decenii suntem supuşi efectelor Judecăţii finale sau Judecăţii de Apoi, atunci nu trebuie să ne surprindă că tocmai astăzi toate aceste lucruri din jurul nostru sunt din nou aduse la viaţă şi că atât de multă ură, josnicie, cruzime şi toate celelalte lucruri condamnabile, despre care auzim zilnic, bântuie omenirea.
Învierea a tot ceea ce este mort şi imperativul de a se judeca pe sine, ca o consecinţă corespunzătoare, oferă producătorului răsplata ori pedeapsa pe care el o merită, dar prin aceasta şi posibilitatea recunoaşterii şi a eliberării sinelui de ceea ce este greşit, care atârnă încă de veşmântul său sufletesc. Legile naturii, care lucrează ca un precipitat al Voinţei Creatorului, sunt incoruptibile şi nu pot fi influenţate de nicio putere din lume.
Opera „În Lumina Adevărului” zugrăveşte, în imagini succesive , Voinţa Creatorului, în faţa căreia omul trebuie să se plece, dacă vrea să aibă pace. Abia atunci când o astfel de pace emană din el îi este posibil spiritului uman să se întoarcă în patria sa spirituală, în paradis.
Siegfried Bernhardt
____________________________________________
Iată aici conferinţa din opera „În Lumina Adevărului” – Mesajul Graalului – de Abd-ru-shin, volumul I, nr. 26:
SĂ FIE TREZIT TOT CEEA CE ESTE MORT ÎN CREAŢIE,
CA SĂ SE JUDECE!
Judecata de Apoi! Orice făgăduinţă în legătură cu aceasta anunţă învierea tuturor morţilor pentru judecata finală. Însă şi aici, în noţiunea cuprinsă în expresie, a fost introdusă de către oameni o eroare; întrucât nu ar trebui să însemne: învierea tuturor morţilor, ci învierea a tot ceea ce este mort! Adică: însufleţirea a tot ceea ce este fără mişcare în creaţie, pentru a deveni viu în Judecata lui Dumnezeu şi a fi înălţat sau nimicit în manifestarea sa!
Nimic nu rămâne acum nemişcat; deoarece Forţa vie, care se revarsă acum întărită prin toată creaţia, zoreşte şi presează, obligând totul să se mişte. Astfel, ea va întări şi ceea ce până acum odihnea sau dormita. Totul este trezit, întărit şi trebuie astfel să se manifeste, este practic adus la lumină în procesul de trezire, chiar dacă ar vrea să rămână ascuns. Se mai poate spune că iese singur la lumină şi trebuie să se arate, nu poate dormita mai departe, indiferent unde ar fi. În cuvinte populare: «Iese la lumina zilei!»
Prin această nouă pătrundere a Luminii, totul devine viaţă şi manifestare în întreaga creaţie! Totodată, Lumina atrage puternic … cu sau fără voia a ceea ce odihneşte în această creaţie, ceea ce poate chiar se ascunde, iar astfel totul ajunge în cele din urmă în contact cu această Lumină pe care nu ar putea-o evita nici dacă ar avea aripile zorilor, căci niciun loc din întreaga creaţie nu-i poate conferi protecţie. Nimic nu rămâne neluminat.
Însă, în mişcarea declanşată de procesul de atracţie, trebuie ca ceea ce nu suportă radiaţia, deci ceea ce nu aspiră deja în sine spre această Lumină, să se zdrobească de această Lumină şi să ardă. Dar ceea ce este orientat spre Lumină va înflori şi se va întări în puritatea voinţei sale!
La fel este şi cu toate însuşirile acestor suflete umane pământeşti. Ceea ce până acum părea să odihnească fără viaţă în ele, ceea ce dormita, adesea necunoscut oamenilor înşişi, se va trezi şi se va întări sub această forţă, va deveni gând şi faptă, pentru ca, în manifestare, conform speciei sale, să se judece pe sine în faţa Luminii! Gândiţi-vă că şi ceea ce odihneşte în voi prinde viaţă! În aceasta constă învierea a tot ceea ce este mort! Judecata vie! Judecata de Apoi!
Pentru aceasta trebuie să clarificaţi tot ceea ce se află în voi, trebuie să vă purificaţi sau veţi pieri împreună cu răul, dacă el va deveni copleşitor de puternic în voi. Atunci el vă va reţine, se va strânge deasupra capetelor voastre, într-o efervescenţă spumegândă, pentru a vă trage cu sine în abisul descompunerii; căci nu va putea subzista în continuare, sub strălucirea Forţei divine! – –
Eu v-am dat acum Cuvântul ce vă arată calea, care, în trezirea acestei creaţii, vă conduce negreşit spre înălţimile luminoase şi care nu vă lasă să cădeţi, indiferent de ceea ce s-ar întâmpla şi de ceea ce ar căuta să se aprindă în voi! Dacă vă păstraţi privirea îndreptată spre Lumină, în convingere sinceră, dacă aţi înţeles bine Cuvântul meu şi l-aţi primit în sufletele voastre, atunci veţi urca în linişte afară din tumult, purificaţi şi limpeziţi, liberi de tot ceea ce v-ar fi putut împiedica odată intrarea în paradis.
De aceea, vegheaţi şi rugaţi-vă, pentru a nu lăsa să vi se tulbure privirea clară prin vanitate şi îngâmfare, cele mai periculoase capcane pentru oamenii de pe pământ! Păziţi-vă! Aşa cum aţi pregătit terenul în voi acum, aşa va fi cu voi în purificarea creaţiei!
Abd-ru-shin
înapoi la „Gânduri despre Mesajul Graalului”
